Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Centaurea (italiană), centaurea (latină) = centaur, ciulin; kani din grecescul antic καναχέω („inel, ciocnire, clang”) indică faptul că frunzele sunt dispuse inelar în reozete foliare.
AcasăBiodiversitatePlanteCentaurea kanitziana – centauree
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Centaurea (italiană), centaurea (latină) = centaur, ciulin; kani din grecescul antic καναχέω („inel, ciocnire, clang”) indică faptul că frunzele sunt dispuse inelar în reozete foliare.
Plantă bienală, cu tulpina dreaptă, înaltă de 14 – 15 (50) cm, ramificată de la mijloc sau mai de jos, cu ramuri frunzoase, foarte lungi, drepte, cele mai multe lungi de 20 cm. Frunzele bazale numeroase, dispuse în rozetă, de obicei uscate în timpul înfloririi (uneori câte o rozeta laterală persistă şi în timpul înfloririi). Flori rozee, cele marginale radiante. Înfloreşte în lunile iunieiulie. Preferă locuri stâncoase, pietroase, pe lânga drumuri şi căi ferate, locuri ruderale, în zonele de stepă şi silvostepă, prin pajişti.
În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în Rezervația naturală Beidaud, rezervația naturală Colțanii Mari. Populaţii restrânse în pajiștea de la Sarighiol de Deal, Beidaud și dealul de la Baia, în 62C0 și 8230. Se află la limita vestică a arealului.
Plantă xerofitică (iubitoare de uscăciune), componentă de bază a diversităţii biologice în areale aride de tip pajişte
Plantă decorativă uitilizată la amenajarea spaţiilor verzi.
Specie autohtonă, spontană, importantă pentru Dobrogea, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994)
În prezent specia este amenințată de înlocuirea pajiștilor şi tufărişurilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.
Interzicerea schimbării utilităţii terenurilor prin transformare în teren agricol.
Conservarea habitatului caracteristic.