Sylvia nisoria – silvie porumbacă
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
AcasăBiodiversitatePăsăriSylvia nisoria – silvie porumbacă
Sylvia nisoria – silvie porumbacă
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Numele de gen provine din latinescul silva sau sylva – pasăre mică de pădure. Numele de specie provine din latinescul nisus – uliu, cu referire la culoarea penajului de pe piept.
FOTO Vitalie Ajder
Adultul are striuri cenuşii, fine, transversale pe partea ventrală (nu sunt întotdeauna uşor vizibile în teren) şi ochi galben-deschişi. Este cea mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm.
Iernează în Africa, dar revin în luna mai anul următor. Masculul construiește o platformă nefinisată pentru cuibărit. După constituirea perechii, femela folosește materialul acestei platforme pentru a construi un cuib mai elaborat, care este amplasat de obicei într-un arbust cu spini, de obicei la o înălțime de maximum 1 m de la sol. Cuibul este de obicei construit în vecinătatea unuia de sfrâncioc roșiatic, fiind cunoscut în literatură faptul că speciile obișnuiesc să cuibărească împreună, astfel rezultând un număr mai mare de pui ce zboară de la cuib din ambele specii, comparativ cu perechile care aleg să cuibărească izolat. Acest lucru se explică prin agresivitatea ridicată a ambelor specii față de prădători, beneficiind astfel mutual de pe urma acestui tip de comportament. După depunerea ouălor este posibil ca masculul să abandoneze femela și ponta și să caute un nou teritoriu pentru atragerea altei femele. O parte dintre masculi aleg să rămână cu prima femelă și în această situaţie se formează o relaţie monogamă.
Se hrănește culegând hrana de pe sol, în zbor sau de pe frunzele și tulpinile arbuștilor. Este o specie omnivoră, dar consumă predominant nevertebrate precum muște, furnici, păianjeni și coleoptere mici. Din dieta sa vegetală fac parte în special murele și boabele de soc, acestea din urmă fiind consumate în special la sfârșitul verii.
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Adultul are striuri cenuşii, fine, transversale pe partea ventrală (nu sunt întotdeauna uşor vizibile în teren) şi ochi galben-deschişi. Este cea mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm.
Iernează în Africa, dar revin în luna mai anul următor. Masculul construiește o platformă nefinisată pentru cuibărit. După constituirea perechii, femela folosește materialul acestei platforme pentru a construi un cuib mai elaborat, care este amplasat de obicei într-un arbust cu spini, de obicei la o înălțime de maximum 1 m de la sol. Cuibul este de obicei construit în vecinătatea unuia de sfrâncioc roșiatic, fiind cunoscut în literatură faptul că speciile obișnuiesc să cuibărească împreună, astfel rezultând un număr mai mare de pui ce zboară de la cuib din ambele specii, comparativ cu perechile care aleg să cuibărească izolat. Acest lucru se explică prin agresivitatea ridicată a ambelor specii față de prădători, beneficiind astfel mutual de pe urma acestui tip de comportament. După depunerea ouălor este posibil ca masculul să abandoneze femela și ponta și să caute un nou teritoriu pentru atragerea altei femele. O parte dintre masculi aleg să rămână cu prima femelă și în această situaţie se formează o relaţie monogamă.
Se hrănește culegând hrana de pe sol, în zbor sau de pe frunzele și tulpinile arbuștilor. Este o specie omnivoră, dar consumă predominant nevertebrate precum muște, furnici, păianjeni și coleoptere mici. Din dieta sa vegetală fac parte în special murele și boabele de soc, acestea din urmă fiind consumate în special la sfârșitul verii.
Specia este cuibăritoare și poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația în sit este de 300 – 450 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specie este menționată în Anexa I a Directivei Păsări, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.
În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, schimbarea compoziției de specii, speciile invazive non-native, poluarea apelor și schimbările climatice. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.
Măsuri active:
Măsuri restrictive: