Plegadis falcinellus – țigănuş
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Numele de gen provine din cuvântul grecesc plegas – coasă, cu referire la forma ciocului. Numele de specie provine din latinescul falcis – coasă cu referire la aceeași caracteristică.
FOTO Vitalie Ajder
Ţigănuşul privit în zbor şi de la distanţă mai mare, pare negru. Privit de aproape, are un penaj frumos, cu reflexe verzui metalice pe un fond brun ruginiu şi un cioc încovoiat în formă de seceră. Lungimea corpului este de 55 – 65 cm cu o greutate de circa 485 – 580 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 88 – 105 cm. Adulţii au înfăţişare similară.
Iernează pe continentul african și soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf participă cei doi părinţi. Cuibăreşte în colonii împreună cu stârci şi cormorani. Fiind sociabilă, apare de cele mai multe ori în stoluri mai mici sau mai mari sub forma unor şiruri lungi, oblice sau şerpuite. Zborul ţigănuşului este o succesiune de plutiri şi vâsliri (bătai rapide din aripi).
Se hrăneşte cu lipitori, insecte acvatice, mormoloci şi peştişori. Este o pasăre tăcută, ce cutreieră prin smârcuri şi în ape mici, cu paşi măsuraţi, fără să alerge în căutarea hranei.