Muscicapa striata – muscar sur

Caracteristicile speciei

Penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre. Sexele se aseamănă între ele.

Oaspete de vară, sosește la sfârșitul lunii aprilie și pleacă pe la sfârșitul lunii septembrie. Cuibul are forma unei cupe, fiind realizat de către femelă din rămurele, mușchi, rădăcini fine, licheni, puf și diverse fibre vegetale, prinse cu pânze de păianjeni. Pe interior este căptușit cu pene, lână, păr, fibre vegetale și frunze uscate. Este amplasat în vegetația scundă sau chiar într-o groapă pe sol, fiind bine ascuns. Acceptă cu destulă ușurință și cuiburile artificiale dacă sunt instalate în habitate adecvate. Clocitul este asigurat numai de către femelă, timp în care este hrănită pe cuib de către mascul. Caracteristic muscarului sur este buna cunoaștere a propriilor ouă, evitând astfel parazitismul de cuib din partea cucului. Dacă există hrană suficientă, perechea poate depune și o a doua pontă, formată de obicei din mai puține ouă. La creșterea acestui rând de pui se observă de multe ori un ajutor acordat părinților din partea puilor deja zburători ieșiți din prima pontă.

Este o specie insectivoră, se hrănește aproape în mod exclusiv cu insecte, în special cu insect zburătoare (diptere, himenoptere sau libelule), dar și cu coleoptere de mărimi mici. Pentru a vâna folosește o ramură mai înaltă a unui copac din lizieră, lansându-se și capturând cu foarte mare agilitate prada și revenind apoi în același punct de observație pentru a o înghiți. În timpul migrațiilor își completează hrana cu diverse fructe și semințe.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare ce cuibărește în sit.  Poate fi observată în perioada aprilie – septembrie/ octombrie. Populația cuibăritoare a speciei în Podișul Nord Dobrogean este estimată la 200 – 400 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special a insectelor. Este indicator al calității habitatelor forestiere.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de insecte contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, poluare difuză a apelor , speciile invazive non-native precum și aridizarea zonei ca urmare a schimbarilor climatice etc., toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și deranjul populației. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive non-native și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Îmbunătățirea stării de conservare a speciilor de păsări caracteristice habitatelor forestiere, prin crearea locurilor de cuibărit artificiale;
• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
• Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente în situri;
• Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora;
• Asigurarea condițiile de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile dependente de acestea;
• Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări;
• Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări;
• Asigurarea condițiilor naturale de cuibărit pentru speciile de păsări criteriu în zonele cu pădure tânără, până în 50 de ani, cu suprafețe mai mari de 100 ha, unde nu sunt programate lucrări silvice în următorii 20 de ani, până la vârsta de exploatare de 70 de ani, cel puțin 5-6 arbori/ha trebuie să fie tăiați la o înălțime de minim 5 m față de sol. Se vor alege arborii cu diametrul cel mai mare.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie– 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor.