Larus melanocephalus – pescăruş cu cap negru, martin cu cap negru
Este obiectiv de conservare în ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş și combinaţia de cuvinte greceşti melanos – negru şi kephale – cap, cu referire la caracteristicile speciei.
FOTO Cosmin Manci
Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este negru, iar ciocul şi picioarele sunt roşii. Puțin mai mare și mai masiv decât pescărușul râzător, dar mai mic decât pescărușul sur. Se deosebește de pescărușul râzător prin: cioc roșu cu dungă închisă la vârf, remige primare de un alb pur, iar în penaj de vară și prin culoarea neagră a capului care se întinde în jos pe gât. Vara târziu când își pierde această culoare, pasărea arată foarte albă.
Lungimea corpului este de 37 – 40 cm şi o greutate de 215 – 350 g. Anvergura aripilor este de circa 95 – 105 cm. Iernează pe ţărmurile Mediteranei şi Crimeea și soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi începutul lunii mai, pentru cuibărit. Cuibăreşte în colonii, uneori în colonii mixte cu alte specii. Cuibul este aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi peşti mici. Poate zbura pentru hrănire, până la 80 de km distanţă de colonie.
Este obiectiv de conservare în ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.