Lanius minor – sfrâncioc cu frunte neagră

Caracteristicile speciei

Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul și spatele gri, obrajii albi, coada neagră, pieptul are o nuanță deschisă de roz, banda neagră din zona ochilor este lată și se continuă și pe frunte, aripile sunt negre, cu o pată albă în zona centrală. Lungimea corpului este de 19-21 cm şi are o greutate medie de 41-61 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 32-34 cm.

Iernează în sudul continentului African, sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii aprilie/începutul lunii mai pentru cuibărit și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august. Cuibul este construit de ambii parteneri din crenguţe și rădăcini, fiind căptușit cu frunze și flori de plante aromatice (Thymus sp., Menta sp.), iar la interior este căptușit cu fire de păr de la animalele domestice în amestec cu pene. El este construit la aproximativ 4-6 m de la sol, pe o ramificaţie a crengilor în salcâmi, duzi, plopi sau pomi fructiferi. Clocitul este asigurat de ambii părinţi, însă mai ales de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi. Este posibilă depunerea unei ponte de înlocuire atunci când prima pontă a fost distrusă.

Vânează pândind din locuri ce oferă o bună vizibilitate, cu o înălţime de până la 6 m. Adeseori stă pe firele electrice care traversează habitatele caracteristice. Este o specie omnivoră, dar se hrănește preponderat cu insecte precum coleoptere, fluturi, molii, muște și cosași. Mai consumă și melci, miriapode, dar și șopârle, șoareci și chiar păsări de mici dimensiuni. Capturează prada din aer sau de pe sol. Obișnuiește să captureze mai mult decât poate consuma, surplusul de pradă fixându-l în spinii arbuștilor, pentru a-l folosi în zilele cu vreme ploioasă, când hrana este mai puţin disponibilă. Masculul hrănește mai întâi femela și numai după aceea începe să facă provizii.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 110 – 210 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insecte precum a populațiilor de rozătoare. Este indicator al calității habitatelor.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate și rozătoare, contribuind la o agricultură sustenabilă prin reducerea necesității folosirii substanțelor chimice și biocidelor. Deasemenea limitează răspândirea bolilor.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57),  Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea difuză a apelor, incendii toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.

Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale; 
• Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente în situri;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
• Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora;
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile de păsări dependențe de acestea;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă;
• Reglementarea numărului de câini și a condițiilor de deținere a acestora în cadrul turmelor de animale ce pasc pe pajiști, conform legislației în vigoare

Măsuri restrictive:

• Interzicerea arderii vegetației de pe pajiști ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de legislația în vigoare.
• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie – 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organochlorine, hidrocarburi aromatice policiclice, izotopi radioactivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.