Ficedula albicollis – muscar gulerat

Caracteristicile speciei

Masculul are un guler alb, o pată albă mai lată pe frunte, evident mai mult alb pe aripi, iar târtiţa alb-cenuşie. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele sunt negre. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm.

Iernează în Africa și soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor femele. Este depusă o singură pontă pe an.

Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare și cuibăritoare în cadrul sitului și poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația care cuibărește este de 170 – 250 perechi, iar cea migratoare este 500 – 1000 exempare. Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte, precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor forestiere.

Importanță economică

Este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specia este menționată în Anexa I a Directivei Păsări, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC)  Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum îndepărtarea gardurilor vii și a crângurilor sau tufărișurilor, gestionarea și utilizarea pădurii, curățarea arborilor și îndepăratarea acestora de pe marginea drumurilor, speciile invazive non-native precum și ardizarea zonei ca urmare a schimbarilor climatice, toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și declinul populației. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive non-native și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Îmbunătățirea stării de conservare a speciilor de păsări caracteristice habitatelor forestiere, prin crearea locurilor de cuibărit artificiale;
• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
• Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora;
• Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări;
• Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări;
• Asigurarea condițiilor naturale de cuibărit pentru speciile de păsări criteriu în zonele cu pădure tânără, până în 50 de ani, cu suprafețe mai mari de 100 ha, unde nu sunt programate lucrări silvice în următorii 20 de ani, până la vârsta de exploatare de 70 de ani, cel puțin 5-6 arbori/ha trebuie să fie tăiați la o înălțime de minim 5 m față de sol. Se vor alege arborii cu diametrul cel mai mare