Buteo lagopus – șorecar încălțat
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
AcasăBiodiversitatePăsăriButeo lagopus – șorecar încălțat
Buteo lagopus – șorecar încălțat
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
latinescul buteo – latinescul şorecar și lagopus – compus din cuvintele grecești lagos – iepure și pous – picior, cu referire la faptul că picioarele seamănă cu cele ale iepurelui
FOTO Laurențiu Petrencu
Penajul este pestriț brun cu alb pe spate și cap, mai închis pe piept. Abdomenul este brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung la noi au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar, nu au această bandă întunecată. Coada este albicioasă și se termină cu o bandă subterminală lată brun întunecată. Aripile albe dedesubt, cu o pată neagră la încheietură și cu penele de pe margini mai închise la culoare. Picioarele sunt „încălțate” în pene până la baza degetelor care sunt galbene, iar ghearele negre. Ciocul este galben la bază, cu vârful negricios.
Este specie migratoare ce cuibăreşte în regiunile arctice şi subarctice și ajunge în Pădurea Babadag pentru iernare.
Hrana este formată în majoritate din rozătoare mici, mai rar din păsări, broaşte, peşti sau insecte. Vânează de pe unele puncte de observație mai înalte sau de la înălțime, unde planează sau zboară pe loc.
……………………
ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia poate fi observată în timpul migrației, astfel Podișul Nord Dobrogean este traversat de 3.000 – 8.000 exemplare de uliu păsărar, dintre acestea 1.000 – 3.000 traversează situl Stepa Casimcea, iar 1.500 – 5.000 traversează situl Pădurea Babadag.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.
Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).
În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei.
Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.
Măsuri active de conservare:
Măsuri restrictive: