Botaurus stellaris – buhaiul de baltă, bou de baltă
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia denumirii științifice
Botaurus – provine din cuvintele latinești bos – bou şi taurus – taur, cu referire la strigătul caracteristic al păsării și latinescul stellata – presărat cu stele, cu referire la punctele de pe penele spatelui.
FOTO Laurențiu Petrencu
Adulţii au înfăţişare similară, având coloritul general galben cărămiziu cu striaţii negre.
Lungime a corpului este de 69 – 81 cm, fiind ceva mai mari decât o găină domestică, iar greutatea este de circa 1.350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 100 – 130 cm.
Este o specie migratoare ce iernează în sud – vestul Asiei şi nordul Africii, dar în iernile mai blânde unele exemplare pot rămâne la noi. Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Este o specie sfioasă, retrasă, solitară la care masculii şi femelele petrec o perioadă scurtă împreună în perioada împerecherii. Masculii sunt teritoriali, iar strigătul specific se aude toată primăvara pe distanţe mari, mai ales la răsăritul soarelui şi în amurg. Sunetul pe care îl scoate se aseamănă mult cu cel al instrumentului muzical denumit buhai şi folosit în mod tradiţional cu ocazia sărbătorilor de iarnă, de unde a fost împrumutat şi numele păsării. De obicei exemplarele stau ascunse în stuf, iar atunci când sunt surprinse adoptă o poziţie de camuflaj, cu gâtul şi ciocul întinse în sus (dungile verticale de pe corp imită surprinzător de bine tulpinile stufărişului cu care se confundă), poziţie caracteristică numai acestei specii. Deoarece masculul este poligam cuibul este construit de femelă și tot ea îngijește singură puii.
Se hrăneşte cu peşti, insecte acvatice, broaşte, lipitori şi chiar şoareci.