Ardea purpurea – stârc roşu, stârc purpuriu, bâtlan scorțișoriu
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia denumirii științifice
Latinescul ardea – stârc și latinescul purpurea – roşu ca purpura, cu referire la culoarea penajului.
FOTO Laurențiu Petrencu
Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj ce îmbină roşul maroniu cu tonuri de gri. În partea posterioară a capului are 2 pene ornamentale lungi şi înguste, de culoare neagră. Lungimea corpului este de 70 – 90 cm măsurat cu gâtul întins şi o greutate de 500 – 1.350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120 – 138 cm.
Iernează pe continentul african, Madagascar şi coastele Siciliei și vine pentru cuibărit pe cursul inferior al Dunării la sfârșitul lunii martie. Cuibăreşte în colonii împreună cu alte specii de stârci şi cormorani dar şi în colonii formate numai din stârci roşii. Cuibul poate fi amplasat pe sol în stuf, în tufe de răchită sau chiar în sălcii înalte. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, cât și la cuibărit, participă ambii părinţi.
Se hrăneşte cu peşti, insecte acvatice, broaşte, pui ai altor specii de păsări, şoareci şi chiar pui de popândăi.
Pentru pescuit alege bălţi cu apă mică şi bogate în plante acvatice de suprafaţă. Aşteaptă cu răbdare nemişcat în ochiurile lipsite de vegetaţie şi săgetează prada care înoată cu o lovitură precisă de cioc. În perioada cuibăritului când puii au nevoie de mai multă hrană, vânează şi pe uscat..