Accipiter brevipes – uliu cu picioare scurte
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin
AcasăBiodiversitatePăsăriAccipiter brevipes – uliu cu picioare scurte
Accipiter brevipes – uliu cu picioare scurte
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică: latinescul accipiter – nume comun pentru păsările răpitoare, iar brevipes este compus din brevis – scurt şi pes – picior, cu referire la picioarele scurte ale păsării. În imagine, un exemplar de femelă.
Caracteristici: Masculul este albastru – gri pe spate, cu vârfurile aripilor negricioase, având lungimea corpului de 30 – 37 cm şi greutatea de 169 g. Femela este gri-maro, cu vârfurile aripilor negricioase, cu lungimea corpului similară cu a masculului, dar cu o greutate de 215 g.
Este o specie migratoare ce iernează în Africa și care ajunge în Podișul Nord Dobrogean de obicei în luna aprilie. Cuibul este construit în fiecare an din ramuri împletite căptușite la interior cu frunze, dar uneori ocupă cuiburi părăsite de ciori sau coţofene. Femela depune 3 – 5 ouă în a doua jumătate a lunii mai şi începutul lunii iunie. În perioada de clocire femela este hrănită de mascul. Puii devin zburători la 40 – 45 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptămâni în plus.
Vânează de obicei ziua insecte, şopârle, păsări şi mamifere mici, dar prinde şi lilieci la apusul soarelui. Migrează în stoluri mari şi părăseşte Europa pe la Bosfor.
FOTO: Cosmin Manci
ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Populația în cadrul Podișului Nord Dobrogean este estimată la 40 – 60 de perechi cuibăritoare, dintre care 5 – 10 perechi se regăsesc în Stepa Casimcea, iar 35 – 50 perechi în Pădurea Babadag. În timpul migrației pot fi observate între 50 și 350 indivizi care traversează Podișul Nord Dobrogean spre cartierele de iernare.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu cu picioare scurte este o speciei de interes eco-turistic.
Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57), Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II a Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).
În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei.
Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.
Măsuri active de conservare:
Măsuri restrictive: