Nyctalus noctula – liliac mare de amurg/nictalul mare comun

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Nyctalus – probabil din grecescul nyx/nyktos – de noapte și italianul notolla – liliac

Nyctalus noctula (liliacul de amurg) - foto Dragos Stefan Mantoiu

Este un animal de talie mare și robustă, având lungimea de 10-15 cm și greutatea de 19-40 g, cu blana scurtă, brun-roșcată pe spate și brun-deschisă pe abdomen.

Este o specie ce trăiește de obicei în pădure, dar are tendința de a deveni antropofilă. Foloseşte ca adăposturi scorburile situate la înălțimi de 4-20 m, în special în stejari și plopi. Adaptat la mediul urban, apăre chiar şi în oraşele mari, unde adăposturile preferate sunt crăpăturile dintre pereții blocurilor. Este uşor de identificat, fiind o specie de talie mare, care vânează la înălțimi considerabile. Are un zbor foarte rapid şi direct. La fel ca şi păsările migratoare, liliecii de amurg pot parcurge distanțe semnificative între adăposturile de vară şi cele de iarnă. În unele cazuri pot migra pe distanțe cu mult mai mari de 2000 km. Hibernează în scorburile copacilor, în fisurile din clădiri sau poduri, dar şi în adăposturi subterane, sau in fisurile din stâncă.

Este specie migratoare strict protejată.

Migrează în nordul Ucrainei şi centrul Rusiei pentru a face pui, iar hibernarea se realizează în sudul României şi peninsula Balcanică, însă există şi populaţii sedentare.