Nyctalus noctula – liliac mare de amurg, nictalul mare comun

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Nyctalus – probabil din grecescul nyx/nyktos – de noapte și italianul notolla – liliac

Nyctalus noctula (liliacul de amurg) - foto Dragos Stefan Mantoiu

Este un animal de talie mare și robustă, având lungimea de 10-15 cm și greutatea de 19-40 g, cu blana scurtă, brun-roșcată pe spate și brun-deschisă pe abdomen.

Este o specie ce trăiește de obicei în pădure, dar are tendința de a deveni antropofilă. Foloseşte ca adăposturi scorburile situate la înălțimi de 4-20 m, în special în stejari și plopi. Adaptat la mediul urban, apăre chiar şi în oraşele mari, unde adăposturile preferate sunt crăpăturile dintre pereții blocurilor. Este uşor de identificat, fiind o specie de talie mare, care vânează la înălțimi considerabile. Are un zbor foarte rapid şi direct. La fel ca şi păsările migratoare, liliecii de amurg pot parcurge distanțe semnificative între adăposturile de vară şi cele de iarnă. În unele cazuri pot migra pe distanțe cu mult mai mari de 2000 km. Hibernează în scorburile copacilor, în fisurile din clădiri sau poduri, dar şi în adăposturi subterane, sau in fisurile din stâncă.

Este specie migratoare strict protejată.

Migrează în nordul Ucrainei şi centrul Rusiei pentru a face pui, iar hibernarea se realizează în sudul României şi peninsula Balcanică, însă există şi populaţii sedentare.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Este un animal de talie mare și robustă, având lungimea de 10-15 cm și greutatea de 19-40 g, cu blana scurtă, brun-roșcată pe spate și brun-deschisă pe abdomen.

    Este o specie ce trăiește de obicei în pădure, dar are tendința de a deveni antropofilă. Foloseşte ca adăposturi scorburile situate la înălțimi de 4-20 m, în special în stejari și plopi. Adaptat la mediul urban, apăre chiar şi în oraşele mari, unde adăposturile preferate sunt crăpăturile dintre pereții blocurilor. Este uşor de identificat, fiind o specie de talie mare, care vânează la înălțimi considerabile. Are un zbor foarte rapid şi direct. La fel ca şi păsările migratoare, liliecii de amurg pot parcurge distanțe semnificative între adăposturile de vară şi cele de iarnă. În unele cazuri pot migra pe distanțe cu mult mai mari de 2000 km. Hibernează în scorburile copacilor, în fisurile din clădiri sau poduri, dar şi în adăposturi subterane, sau in fisurile din stâncă.

    Migrează în nordul Ucrainei şi centrul Rusiei pentru a face pui, iar hibernarea se realizează în sudul României şi peninsula Balcanică, însă există şi populaţii sedentare.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Specie este larg răspândită în sit, având teritorii optime de hrănire în marea majoritate a habitatelor din podiş.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare semi-naturale şi rurale, în spaţii deschise, dar şi deasupra pădurilor. Consumă pradă peste 20 m înălţime. Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Controlează populaţiille de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol, la sănătatea pădurilor cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa IVA din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei necunoscut.

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. Specia poate fi afectată dacă se intervine în păduri pentru a elimina arborii cu scorburi, îndeosebi cei care deja sunt uscaţi sau în curs de uscare sau în cazul în care se renovează clădiri şi nu se verifică dacă aceste animale există în crăpăturile acestora.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei, îndeosebi în zonele Meşteru, Topolog, Rahman, Casimcea, Stejaru, Baia, Babadag, Nicolae Bălcescu, Enisala.

    Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

    Menţinerea unui număr de minim 12 arbori nativi bătrâni şi scorburosi pe 100 hectare, preferat grupaţi în minim 4 per locaţie, cu distanţe de sub 100 m între aceştia. Arborii situaţi în apropierea surselor de apă sunt mai valoroşi, la fel şi cei cu expunere sudică. Măsura este important de aplicat îndeosebi în zonele adiacente localităţilor Horia, Iulia, Ciucurova, Topolog, Stejaru, Slava Rusă, Babadag, Visterna şi Enisala.

    Se interzice exploatarea minieră în proximitatea galeriilor de prospecţiune din cariera Başchioi.

    Inventarierea coloniilor speciei din construcţii şi asigurarea protecţiei lor prin relocări, eliminare guano din case etc. 

    Se interzice orice formă de tăiere a unui arbore care prezintă urme de guano sau urină în zona scorburilor. După identificarea unui astfel de arbore, pe o rază de 50 m faţă de acesta nu se intervine pentru a nu schimba condiţiile de mediu.

    Se recomandă verificarea falezelor de loess înainte ca acestea să fie excavate pentru material de construcţii tradiţionale, deoarece animalele obişnuiesc să găsească adăposturi în astfel de habitate, precum falezele din vestul complexului lagunar Razelm sau zona sudică a lacului Babadag.