Sarichioi

Comuna SARICHIOI

Localitatea a fost întemeiată probabil în sec. XV, de coloniștii musulmani, fiind menționată pentru prima dată în defterele otomane din sec XVI, cu numele de Sari – Köy și Sari, în limba turcă medievală însemnând Satul Galben.

Localități componente: Sarichioi (reședință), Zebil, Enisala, Sabangia şi Visterna

Arii naturale protejate ce se suprapun peste teritoriul administrativ: ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean și ROSPA0091 Pădurea Babadag

Situată în zona de contact dintre Podișul Nord Dobrogean și Delta Dunării, pe malul lacurilor Razim și Babadag, comuna prezintă un relief vălurit care coboară abrupt de la vest la est spre lacul Razim respectiv de la sud la nord spre Bălțile Zebil – Lacul Babadagului – Balta Enisala, urcând din nou spre nordul comunei. Pe teritoriul comunei se află Podișul Visterna în partea sudică acoperit de Pădurea Babadagului care coboară abrubt în zona ansamblului lacustru format din Bălțile Zebil – Lacul Babadagului – Balta Enisala, fiind continuat apoi de o întinsă câmpie care este margintă la nord de Dealurile Tulcei. În partea estică a comunei se află lacul Razim.

Sarichioiul devine de la mijlocul secolului al XVIII-lea căminul populațiilor prigonite de țar și de biserica rusă, fiind se pare prima așezare a rușilor lipoveni din Dobrogea și singura în care s-au stabilit compact descendenți ai cazacilor de pe Don. Conform obiceiurilor, s-au așezat pe țărmul lacului Razim, deoarce pentru lipoveni apa însemnă hrană și căldură.

Vestigiile arhologice prezente pe teritoriul comunei acoperă o perioadă îndelungată începând cu neoliticul, epoca bronzului, prima epocă a fierului, a doua epocă a fierului, epoca romană, perioada medievală timpurie (sec. X – XIII), respectiv perioada medievala  sec XIV – XVIII, grupate în număr mai mare în zona satelor Sarichioi și Enisala.

Pe lângă numeroasele situri arheologice, pe teritoriul comunei se află și muzeul ”Gospodăria Țărănească conservată în situ Enisala” care prezintă o sinteză a gospodăriei tradiţionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la începutul secolului al XX-lea.

Principalele elemente de peisaj care conferă individualitate comunei sunt reprezentate de silueta ruinelor cetății Enisala dispusă pe un deal calcaros, care domină ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm și Babadag, Pădurea Babadagului care înconjoară satul Visterna, imaginea turlelor aurite ale celor două biserici ortodoxe de rit vechi, turle care imprimă satului Sarichioi un aer moscovit, ansamblul zonei centrale din Zebil, format din clădiri publice în stil neo-românesc specifice începutului de secol XX, clădite de familia Moruzov, precum și imaginea gospodăriilor tradiționale lipovenești cu fațade albe și ornamente albastre acoperite cu stuf. Astfel, diversitatea peisajelor se combină în mod armonios cu diversitatea multietnică dată de faptul că satul Sarichioi este localitatea cu cei mai mulți ruși lipoveni din România care păstrează încă portul popular și tradițiile.

Tiplogia gospodăriilor predominantă este cea a curţiilor simple, cu funcţiuni axate pe creşterea animalelor şi cu alte anexe cu funcţiuni diferite. În cadrul arhitecturii locuințelor lipovenești se pot observa influențele arhitecturii rusești, caracterizată prin construcţii de dimensiuni reduse, cu 2 camere, prin tipologia planului cu sală și cuptoare mari cât și a aspectului exterior bogat decorat cu elemente din lemn (traforuri). Anexele locuinței sunt în exterior, sub extensia acoperişului sau subterene, dintre anexele specifice comunității lipovenești ar fi de menționat bania (baia) lipovenească formată din trei elemente locul unde se face focul (în afara băii propriu-zise), pribanik care este spațiul destinat dezbrăcării și unde se lasă hainele, bania, unde are loc îmbăierea, fiind totodată și saună.

Foto: Constantin Olteanu

Evenimente