Prima atestare istorică a comunei datează din anul 1883, ca Ai Orman, denumire turcească relaționată cu existența în trecut a turcilor din această zonă (ai – urs și orman – pădure). Numele Dorobanțu a fost atribuit comunei după primul război mondial.
Localități componente: Dorobanțu (reședința), Cârjelari, Fântâna Oilor, Meșteru.
Arii naturale protejate ce se suprapun peste teritoriul administrativ: ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean, ROSPA0091 Pădurea Babadag și rezervațiile naturale Muchiile Cernei-Iaila, Dealul Ghiunghiurmez și Valea Ostrovului
Comuna este amplasată la una dintre cele mai mari altitudini din podiș. Ca particularitate a reliefului se remarcă faptul că este un relief de pedimentație cu valențe deosebite în cadrul reliefului României. Imaginea pitorească a peisajului natural prin bogăția trecutului istoric, a diversității etnice, a determinat crearea unui vast cuprins de cutume locale și diversitatea palierelor peisajului antropic.
Structura urbană și specificul arhitectural sunt caracterizate prin pitoresc, având o bogăție a simbolurilor utilizate. Împrejmuirile sunt de regulă deschise, cu garduri transparente, la nivelul ochiului, cu livezi de viță de vie dispuse frontal și longitudinal, cu orientarea principală a casei spre sud. Gospodăriile vechi prezintă anumite particularități, precum bucătăria veche ce conține motive florale, realizate cu un șablon numit “rol”. De asemenea, casele erau vopsite pe exterior în culori precum albastru, verde, galben în jurul anilor 1960, în interior fiind foarte des întâlnită culoarea mov.
Foto: Luiza Julea
Evenimente
- ”Înălţarea Domnului” – pentru Biserica Veche
- ”Sf. Maria Mare” – 15 august, pentru Biserica Nouă
- Colinde vechi și urături de Crăciun și de Anul Nou